Am alte planuri cu viata mea       

Ne plimbam amândouă pe Dorobanți. Trafic, gălăgie, agitație. Diana se plângea de asta, eu nu remarcam nimic. Mergeam, povesteam, mă plângeam de toți și de toate cum o tot fac de mai bine de un an. S-a oprit la o floare, că e atât de frumoasă și miroase fix cum e. Mi-a zis și mie să o privesc. ”Ce? De ce? Hai, femeie, că am treabă!”

Eu mereu am treabă … cam de când mă știu.

Nu privesc flori pe stradă, nu văd nimic, nu stau o clipă, nu știu ce să fac în prea multă liniște și nu știu unde să mă găsesc când nici nu mă caut pe mine. De 32 de ani tot caut ceva, să învăț, să ajut oameni, să pansez rănile lor, să schimb nedreptăți, să aduc iubire, să fiu cea mai bună în orice … că poate mă vede și pe mine lumea, când nu mă văd eu.

Duminică ne plimbam împreună copiii în parc, după ce a venit cu mine să îmi șteargă lacrimile când priveam baloanele trimise către îngeri. Îl țineam în brațe pe David, el râdea la cer și eu plângeam. Cam asta e viața. Apoi ne-am apucat comorile de mâini și ne-am oprit la un loc de joacă. Doi zgubilitici minunați se foiau în jurul nostru. Eu mă plângeam de toți și de toate.

– Cristina, uite acolo … și îmi arată cu degetul spre copaci.
– Ce? Ce să văd?
– Asta e ca aia cu floarea … și a râs.
– Păi și ce să văd măi Diana, niște verde și niște copaci? Și am râs.

Ea mă știe. Ea tot insistă să mă opresc și să privesc viața din jurul meu și eu nu pot.

Nu am timp. Nicioadată nu am timp. Eu am un job și când a fost simplu, l-am schimbat, pentru că eu nu prea știu cum e să faci lucrurile în pace, dar nici războaie nu mai pot să duc. Am un blog pe care niciodată nu scriu pe cât aș vrea, dar mai mereu lucrez pentru el mai mult decât pot. Am un băiat cu care vreau să stau tot timpul care îmi mai rămâne între job și somnul lui, prea puțin de altfel. Și uneori plâng după o fetiță după ce adoarme el … măcar nu o mai fac în fiecare seară. Și am o minune de soț care nu știu cum reușește să se mulțumească cu extrem de puțina atenție furișată printre toate celelalte de mai sus.

Am alte planuri cu viata mea

Nu asta vreau să fie viața mea! Nu vreau să mai alerg nicăieri, chiar dacă uneori mai vreau să fug când doare. Nu vreau să mai duc lupte când știu că finalul e departe și prea puțin în favoarea mea. Ieri am spus stop. Într-o zi poate voi putea să mă opresc să privesc o floare.

Mai multe articole cu și despre viața mea găsiți aici.

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: