Altfel de Craciun

Nu, nu mi-a trecut niciodată prin minte că voi scrie din postura asta. Eu eram omul ăla care trăia sărbătorile de iarnă, din toate încheieturile. Firește că au fost și ani în care mă mințeam de Crăciun cât nu o făceam tot anul pentru a posta și poza într-o uriașă familie perfectă. Nu m-am mințit complet, doar de la câteva neamuri în jos, restul încă e real sau măcar îmi pare.

Dacă până de curând, adică aproape un an, înainte să o pierd pe Emma, sărbătorile îmi erau ocazie de a contabiliza câte am, acum îmi sunt ocazie să număr câte îmi lipsesc. Nu cunoașteam partea asta și aș fi vrut să nu cunosc cum e, dar na, nu te pui nici cu ce îți aruncă viața și nici cu ce ajungi să simți.

Sunt dure sărbătorile când simți gol și dor.

Știți că, în timp ce unii postează poze cu brazi, cozonaci și zâmbete reale sau false, alții se sinucid? De fapt în perioada asta cazurile de suicid cresc, pentru că, așa cum sărbătorile îți pot aduce o mare de emoții și iubire, îți pot adânci și golul deja imens. Pentru că sărbători sunt despre a fi lângă oamenii pe care îi iubești, și când ei nu există… unde să te duci să fii cu ei !? Sigur, eu în toată viața asta nebună și de neînțeles, încă am atât de multe motive să fiu și încă pot să mă bucur și de ce am, chiar și atunci când plâng după ce îmi lipsește acut. Dar alții? Cunosc doi oameni apropiați care au încercat să se sinucidă, ambii în jurul Crăciunului, unul a reușit, altul încă își bea cafeaua cu mine din când în când. Acum înțeleg de ce atunci.

Mamă de băiat incredibil de minunat și mamă de fetiță înger.

Și mă cunosc pe mine, altfel de eu, față de cum mă lăsasem să mă știu. Mamă de băiat incredibil de minunat care mă umple de bine și iubire și putere și mamă de fetiță înger care, încă, mă umple de prea mult dor. Anul trecut Emma făcea pe balerina înăuntrul meu, eu îi scriam scrisori, iar David se cuibărea lângă ea, să adoarmă … așa se culca în fiecare seară. Ar fi trebuit să fie aici cu noi, poate să fi obosit de la alergat între ei doi, poate să nu, orice, dar să fi fost aici, în brațele mamei ei, unde e locul oricărui copil. Nu așa, doar în gândurile noaste în fiecare secundă din fiecare zi.

altfel-de-craciun

Nici nu știu exact ce am vrut să spun cu postarea asta. Poate că par Grinch, poate că sunt. Îmi era cumva mai bine când puteam să mă mint, și îmi era mai greu când vocea normală din capul meu îmi țipa că o fac. Îmi e cumva mai greu și totuși mai împăciuitor când nu mă mai mint, dar trăiesc cum simt și cum pot. Uneori sărbătorile nu sunt despre luminițe, zâmbete și cozonaci, sunt despre întuneric, lacrimi și durere. Nimic anormal, doar viață, așa cum e ea și cum vine. O trăiesc și încerc să o duc cum pot. Voi vedea ce iese.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create882

4 comentarii la „Altfel de Craciun

  1. Domne ce articol emotional si foarte trist imi pare rau ca cineva drag tea lasat si.durerea din.sufletul tau nu o poate sterge nimeni dar noi nu putem.sa facem nimic doar dumnezeu te poate ajuta si.cel.mic sa treci peste toate zilele grele.din viata doare foarte tare dar ea e sus si sigur nu ii place sa te vada trista… imi pare rau sincer

  2. Stiu ce simti… si eu am un baietel care doarme langa mine si altul care doarme langa mama mea in ceruri. Anul trecut de Craciun ma rugam sa ii am… de Craciunul asta cu un ochi rad, cu celalat plang.
    Tot ce pot sa fac este sa ma bucur ca Victor ne are pe noi si ca Dragos nu e singur acolo… Nu stiu ce sa fac mai mult…
    Ai zis bine – mai avem motive, chiar importante, sa fim aici.
    Un gand bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu