3 ani de blog, peste 420.000 de cititori unici

Sunt 3 ani de când am scris pentru prima dată pe blog. Nu mi se par mulți, mi se pare mult ce am trăit in ei. Am recitit primul meu articol și mi-am zâmbit, cât de altfel mă simt și cât de la fel am rămas.

N-am gândit vreodată că blogul va deveni ce este azi, terapie, motiv de prietenie, oază de liniște, marea mea pasiune și chiar o sursă de venit. Am început să scriu fiindcă în legătură cu munca nu mă mai căuta nimeni, pe motiv de concediu de creștere copil și nu puteam să mă adaptez la statutul acesta de a fi doar mama lui David, oricât de mult adoram și încă ador să fiu. Și uite unde am ajuns.

Am construit ceea ce vedeți fără niciun plan și aproape niciun ajutor, doar un prieten bun care îmi răspundea și la ore imposibile de târziu când umblam eu prin setări și nici nu știam să explic ce am stricat. Am învățat wordpress, am pus și am schimbat teme, am citit despre ”how to” în lumea blogurilor, m-am speriat și nu am mai citit, dar m-am dus la diverse întâlniri. N-am avut un drum trasat, am umblat cum m-a îndrumat sufletul. Pare că a făcut o treabă bună.

Am lasat blogul în 2014 și am invitat câțiva prieteni să nu fie zgârciți și să dea și ei un like la Pagina de Facebook. Unii au fost chiar darnici, au băgat și un share. Nu mulți, dar nu a contat. De atunci și până azi am publicat peste 700 de articole și am moderat aproape 3000 de comentarii.

Din mai 2015 când am învățat că Google Analitycs este necesar, indispensabil și mi s-a părut groaznic de greu, dar nu mai e acum, am putut să văd că pe blog au intrat peste 420.000 de cititori unici. Habar nu am dacă sunt mulți sau puțini pentru lumea asta a blogurilor, pentru mine e o cifră covârșitoare, abia am scris ”zerourile” astea. Eu nu-s obișnuite cu multe cifre, așa, în general.

De 3 ani îmi pun viața aici. Mi-ați adus liniște, îmbrățișări, prietenii, vorbe care au mângâiat dureri și mi-au dat impuls să nu plec. Oi fi eu cunoscătoare în ale cuvintelor, dar nu știu cum să vă mulțumesc atât pe cât o simt. Vă mulțumesc oameni buni. Rămâneți cu mine. N-am planuri nici acum cu blogul ăsta, doar să îmi aducă bine și să vă aduc și vouă bine. Vă mulțumesc!

FotoCredit: Alexandrina

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

8 Comments

  1. Cristina

    La mulți ani cu inspirație! 🙂

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Multumesc din suflet!

      Reply
  2. Otilia

    La cat mai multi ani! Te citesc cu drag!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Multumesc mult, mult :*

      Reply
  3. Luciana F.

    De cand am copil si eu, te citesc cu mare drag. Imi faci bine, ma regasesc in articolele tale, e o similaritate de trairi intre noi…astept de fiecare data o noua scriere…sa nu renunti!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Multumesc mult fiindca ma citesti :*

      Reply
  4. Daniela

    La multi ani! ❤️

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Multumesc mult :*

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *